Cu timpul buretele folosit la
tapiserii este supus inbătrânirii şi isi pierde calitaţile elastice sau
si mai rău se topeste si ai senzatia ca a dispărut dintr-o tapiserie,
de scaun sau de dormeza. Alte ori stratul de burete este prea subtire,
nu este asa de dens cum ar trebui e prea compresibil si după o perioada
mai mare de stat pe scaunul (fotoliul) de la birou te doare 
şezutul.
Într-o astfel de situaţie am fost eu când statul pe scaunul de la birou ma obosea si nu mai stiam ce
sa mai fac. Atunci mi-am amintit de cismarul din copilaria mea, de unde
ma trimeteau ai mei sa ridic pantofii de la reparat si unde pierdeam
ore intregi uitându-mă cum lucrau cei din atelier.
Scaunul cismarului
nu avea pe atunci burete, era construit ca un cub cu toate laturile
bine consolidate, iar pe cadru de lemn de deasupra erau prinse in cuie
fâsii lungi de piete (chingi) petrecute ca o urzeala într-o o ţesatura, cu mici spaţii intre ele: aceasta era perna pe care statea si se pare ca era comoda.
Asa ca am demontat din suruburi piciorul telescopic al scaunului,
apoi am demontat bratarele fotoliului şi am ramas doar cu parte pe care
se sta, perna prinsa de placa de baza. Cu grija am scos agrafele cu care
era prinsa pielea naturala de porc pe suprafaţa curbata a lemnului care
era placa de baza. Apoi am scos agrafele de pe snururile cu care era modelata
perna pe placa de baza: îi făcea o oarecare denivelare pentru a sta
mai bine. Ulterior in zona aceasta voi incarca mai mult buretele care îi
voi remonta la loc, pentru ca aici este zona in care el se comprima cel
mai mult, pe oasele sezutului.CITESTE MAI MULT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu