Le trag un pumn de cad pe jos! (Strigatură disco-retro) Eu cad, desigur, nu ei … ’Poi daaaaa, că ce sunt eu ? Guvern? Nuuuu dom’le, sunt pensionar-pensionar! Cineva îmi spunea că un pensionar e un parazit obligatoriu, adică nu face nimic ci doar consumă. ’Poi nu consumul relansează economia de piaţă? Nu mai e de piaţă ci e de pi aţă, că face echilibristică să nu se prăbuşească. Bine, bine şi pensionaru’?... că vreo 35-40 (chiar 45 unii) de ani în prealabil pensionaru’ a făcut şi el ceva totuşi, nu? Se uită, neneee, se uită! A fost... acum e fostul domn de la... sau doamna, fostă... Mdaaaa, aşa e! Nu contează ce ai fost, ci ceea ce eşti! Nu mai contează ce ştii, ci pe cine ştii. Dacă ajungi să fii un ,,fost’’, puţini ,,activi’’ îşi mai aduc aminte de tine. Şi când te întâlneşti cu ei pe stradă vezi mirarea zugrăvită pe faţa lor că încă mai trăieşti. Bine că e pe stradă, că altfel ar fi în stare să te sugrume sau să-ţi dea în cap. Să fi devenit adepţii guvernului, pentru programul naţional de exterminare?...de ieşire naturală din sistem? mai ştii?.. Că aşa povestea şi maestrul Ion Besoiu în urmă cu ceva vreme, la o televiziune locală, atunci când s-a intîlnit pe neaşteptate cu o admiratore de-a Dommniei Sale, surprinsă emoţionată, fâstâcită, iar persoana durdulie şi blondă a exclamat: ,,Vai ce bine-mi pare să va revăd, maestre. Chiar mă întrebam dacă mai trăiţi.’’
Adevărul e că dacă eşti sănătos... efectiv trăieşti a doua oară. Dacă. Te culci seara liniştit, fără grija zilei de mâine… Nu te zbuciumi în scutece că mâine te cheamă şefu' să-ţi spună că, din cauza crizei economice, se închide secţia ta şi după 36 de ani de muncă tu eşti liber cugetător, adicătelea un fel de '' Adio şi n-am cuvinte! Pa şi pu la toată lumea! '' Dormi liniştit, fără emoţii că mâine şefu' îţi mai dă o treaptă de salarizare... nici măcar în vis. Sau îţi lua?... Nu te mai trezeşti în creieru’ nopţii că n-ai soluţie la o problemă şi te apuci sa faci cu ochii găuri în tavan, după ce, ca să adormi, ai numărat zece mii de oi.
Te scoli dimineaţă odihnit, dacă prostata te-a lăsat peste noapte nefolosit şi cu toată continuitatea cuvenită în somn. Sau dacă hernia hiatala sau boala refluxului gastric nu ţi-a bagat sucul gastric în nas (prin refulare).
După ce faci ochi, priveşti pe geamul scăldat de primele raze ale soarelui şi prima constare e că încă o dată te mai îngăduie Dumnezeu să mai zileşti... Să sorbi fiecare picătură de viaţă cu voluptatea celui care-i cunoaşte preţul. Preţul îl cunoşti mult mai bine dacă ai avut ceva încercări prin care-ţi dai seama că viaţa nu este petrecerea la care ai visat, dar nici nu te-ai prins încă ce planuri mai are bunul Dumnezeu cu tine. Apoi te prelingi, te scurgi şi te aduni pe marginea patului… te pipăi să vezi că eşti întreg, că mai şi răspunzi la chemări şi comenzi, apoi scoţi ,,clănţăii’’ din paharul cu apă şi ţi-i pui în gură civilizat, apoi controlezi aparatul auditiv, dacă bateria mai funcţionează şi pe urmă îl pui în ureche. Apoi intri în baie şi te uiţi în oglindă şi constaţi că te dor multe. Dacă nu te-ar fi durut nimic, cu siguranţă ai fi putut să fii mort. În fine, urmează toaleta bronhiilor dacă eşti fumător cu vechime, adică tuşeşti scoţi ochii ca de melc-melc codobelc şi te ia dracu' până să elimini toată sputa neagră de la nicotină. Situaţia se ,,îmbunătăţeşte’’ dacă mai ai un pui de sinuzită maxilară sau cel puţin odontogenă, încât te apucă frica sa nu spargi chiveta daca dai cu dopul expectorat de chiuvetă. Apoi îţi înfunzi două supozitoare de glicerină ca să ai un ...scaun divin! Dacă nu-ţi trebuie alea cu glicerină, poate ai nevoie de unul cu Ketonal, ca sa scapi de blocajul intercostal sau cel de mijloc, care-ţi produce necazuri cu menţinerea la verticală. Ieşi din baie fericit că ziua chiar că începe bine. Incerci să desfaci un nasture de la pijama şi să-l închei la loc, că îmi spunea un sanitar-şef de la spital, că dacă reuşesc din prima, nu am treabă cu boala aia... Al…na că am uitat. Că primul semn de boală ar fi chestia cu nasturele. Dracu' ştie. Unii zic că dacă ai boala asta, nu mai faci cancer! Mi-amintesc de beţivii care se întrebau ce e mai bine sa ai : Parkinson sau Alzheimer (uite că mi-a venit acum)? Şi, înţeleptul care a găsit adevarul în vin decretează: decât să uiţi unde ai pus sticla, mai bine e să mai verşi din paharul cu băutură, poate scapă ceva. Zic unii că s-ar fi descoperit medicamentul magic, cel care te vindecă de toate bolile şi necazurile: Lopatinolul. Daaa… Are în compoziţie un procent foarte ridicat de pământ de la doi metri. Adâncime. D’aia la băi ni se recomandă împachetările cu nămol: ca să ne obişnuim cu pămîntul. Mai nou a ieşit pe piata si CIMITIROLUL. Direct si la subiect...
Te duci pe urmă în bucătărie după ce traversezi cu mare atenţie micul hol fără să te pună dracu' să te uiţi în oglinda mare şi să-ţi strici ziua privind un gaşper cu faţa şifonată de riduri, buhăit, cu chelie (pardon:cărare multilateral dezvoltată) şi cu un cimpoi in loc de burta, ce mai… cu o mutră de bidon turtit. Iti spui că totuşi nu eşti gras, ci eşti doar un duluşel, pentru că tu eşti cel mai bun prieten al tău. Dupa tine, cel mai bun prieten al tau e frigiderul. Carcotasii spun ca greutatea ideala este greutatea frigiderului tau. În bucătărie totul e pregătit pentru furuştiuc de către soţie, înainte să plece la serviciu... că dânsa e mai tinerică şi încă e folositoare societăţii...pe când eu... Înainte să pun de o cafea îmi iau tensiunea 21 cu 12. Ca o camera de bicicleta... Azi sărim peste cafea?! Mă paşte gândul cel parşiv, că dacă aş lua înca un Preductal şi un Bisotens, poate că aş bea cafeaua. Fără zahăr sau îndulcitor… daaa, pentru că sunt un băiat bun, de zahăr. Nuuuu, nu am diabet inca, dar mi-am amintit că aşa mi-a zis cu patruzeci şi cinci de ani ani în urmă profu’ de CSR: ,,Măăăă, tu eşti băiat de zahăr! Fac pişu’ pe tine şi gata ceaiul!’’ Mdaaa… Mă duc să înghit cele nouă pastile, raţia mea zilnică de sănătate. Le iau pe toate dintr-o dată... că înăuntru ştiu ele ce au de făcut fiecare şi încotro s-o ia! Deseară am alt meniu, dar cam tot aşa de bogat. Şi mai este şi gustarea de la ,,fivăcloc''. Apropo: cică un bătrân s-a dus la farmacie si a cerut farmacistei un sfert de pastilă Viagra. I-a căzut faţa farmacistei…Nu pot să va tai ….că nu am voie…Da’ de ce vă trebuie numai atâta?...îl iscodeşte ea pe bătrân. Şi el răspunde cu candoare: vreau să nu fac pe pantofi!
Deschid culcălătorul, cum ar spune o puştoaică celebră, al cărui unchi practică stilul ,,smuls, retezat şi-mpuns’’ şi mie-mi place de nu mai pot. Stilul unchiului măi, nu pustoaica. Constat cu bucurie că mai am încă şi internet. Să-mi citesc mesajele. Trec peste saiturile la care am rămas abonat: avocat, economistul, juristu, money, conta. Qui mai prodest astea acu’? Da’ le las ca să mai văd titlurile, şi ca să-mi dau seama ,,Ce vrăji a mai făcut nevasta mea’’! Nu, Boc şi guvernu’ lui nu e nevasta mea, dar am parafrazat şi eu un celebru serial. Şi am rămas fără para. Numai frazat si defazat. Văd un mesaj de la un amic: cică ăştia de la Tursib angajează pe autobuze (ca firobusele le-au scos, desfiinţând şi liniile şi vânzând firele de cupru) pensionari, cu juma’ de normă. Dar numai p’ăia cu dinţi lipsă la inventar… Mdaaa… pe post de compostoare, să muşte din bilete.
Deschid televizorul la noi şi numai ce aud: ''Ţiţu vrea să o seducă pe Piţu ''! ,,Moni şi-o chiert’ pantalonii’’ Titrat pe burtieră: ,, Miţi s-a despărţit de Muţi!’’A înnebunit lupu’, zău aşa! Redactorii au ochii roşii că i-a tras curentul de atâta uitat pe gaura cheii. Mut pe alt canal: ''Guvernul Boc ne anunţă că ieşim din criză…’’ Pentru a cât-a oara ieşim că de la prima ieşire nu am băgbat de seamă când am intrat la loc. Din chiloţii de pe scenă… zâp la Marea Adunare Naţională-Revival… şi la dictatura luminată… cu opaiţul. Unde eşti tu Iorga dragă… Nicolae măi, nu Narcisa… Ca să vezi cu cine ai împărţit acelaşi scaun şi funcţie. In alta parte îl văd pe UNU cu ai lui coborând din avion în Hawaii, locul de baştină, ciocnind pumnul cu unul. Pe negru chiar daca l-ai scos din ghetou, nu poti scoate ghetoul din el. Aş fi vrut şi eu la locul lui de baştină, dar costă o avere la un astfel de hotel … Cineva îmi spunea, că aşa ceva îşi pot permite numai pensionarii proveniţi din redactorii şefi de la ziare şi reviste! A! Ăia cu pensii nesimţite, nu? Sau ăia care se dau cu bocii-polobocii ca să meargă ,,moca’’? Sau ăia cu diagonala pe sub cămaşă? Apoi văd un nebun capturat care avea de gând să arunce un avion în aer dacă nu era dus în zborul său spre Nuştiuunde. Nu se mai astâmpără ăştia, dom’le?! Ce, nu ştia că în avion erau oameni... şi încă fără paraşută?!
Mă gândesc să ies afară din casă. Mda, la Mall nu merg că e aglomeraţie mare şi mi-e frică cu gripa asta porcină... Cum nu mai e porcina?... Atunci de ce fac ăştia vaccinul cu o cracă porcină? Deşi un amic mi-a dat o explicaţie care să mă lase fără frică: cică ar fi exclus ca eu să mă îmbolnăvesc de gripa porcină cu câţi porci şi scroafe am avut eu de-a face în viaţă... adică viaţa profesională, a vrut să zică, cică aş fi plin de imunitate. Totuşi prevăzător, renunţ. Mai bine fac o plimbare până la cimitir să văd dacă locul meu de veci nu s-a ocupat din greşală, că se mai întimplă şi din astea. Voiam să merg şi la Administratia cimitirului să văd dacă nu s-or fi ieftinit locurile astea şi poate mi se cuvin nişte despăgubiri... Nu, nu mă duc. Dacă s-or fi scumpit între timp?....şi atunci trebuie să mai dau eu!. Noo!
Mai bine mă duc în piaţă să-mi iau o varză, că tot mi s-a umflat genunchiul stâng: să-l învelesc în foi de varză zăpăcite cu sticla. Goală. Nu, nu e bine. Dacă strănută unul direct spre mine? Ştiaţi că un strănut iese cu o viteză de 268 m pe secundă? Lipseşte un pic până să depăşească viteza sonică. Acum abia pricep eu de ce virusurile astea intră în mine prin gură mai abitir decât un supozitor... pe dincolo.
Ba tot mai înţelept ar fi să merg la bancă. Aici nu strănută nimeni, că stau toţi la căldurică. Mai tuşeşte câte unul, dar duce mâna la gură civilizat, daca nu e ocupat şi ăsta cu compiuterul. După ce auzi minusul pe care stai în cont, iei o pastilă sub limbă şi pleci după 20 de minute mai departe liniştit, dacă ai norocul să nu te ia Salvarea între timp. Dar mi-am amintit că ăştia de la Bancă mi-au trimiso scrisoare prin care mă anunţau ca mi-au inchis contul. Din lipsă de activitate. Financiară.
Sună mobilul, acela de pe fix. Apelul de dimineaţă: controlul de rutină pentru existenţă de la soţie şi copii. Trăiesc, le spun. Mai zilesc, încă… Totul e bine...da, da. Şi la bancă! Nu le mai zic despre contul închis, că tot aia e! Uite dom’le, ce intuiţie au! Mă duc acasă, le zic. Auliuuuu, îmi spun pe drum, mi-am amintit că trebuie să scot costumul de fripturi dat la întors unui pretin de-al lui socră-miu, croitorul meu, că deseară mergem la Sfântu’. Pantofii i-am luat de ieri, după ce le puseseră doua blacheuri pe tocuri şi branţuri noi, că ajunseseră de ziceai că mintenaş mă răstorn de pe ei. Îi cumpărasem de la Romarta Cadourilor cu prilejul băcălăului ! O să ajung să-mi pun blachiuri şi la ciorapi, dacă ăştia continuă cu tăiatu’. Avea dreptate iepurele, cel care fugea prin pădure, de teamă că-i va fi tăiată a treia ureche: ăştia mai întâi taie şi după aia numără.
Ajunşi la Sfântu’, băgăm un Hapiburisdeiutuiu şi încerc şi eu să ne băgăm în seamă, cu urarea pă americăneşte. Nu e bine, că trebe zis de onomastică şi nu de naştere. Îmi vine în gând că nu e bine in America: ăia nu pun de sărbătoare la onomastică. Sau mă rog de-o sărbăutoare, acolo! Că tot ne-am pus pe sărbăutori de import! Mdaaaa… La Sfânt e jale. E un fum de sprijini bicicleta în el. Sau poţi să-l tai cu cuţitul. Pe fumător. Cu BPOC-ul, plămânul meu mă dă spre sucombare, dar mă scoate din impas Ventolinul. Nuuu măi, nu e protecţia consumatorului… ci bronhopneumonie obstructivă cronică, daaa… Jale mai e şi că mai trebuie să întrebi în prealabil din ce au făcut piftia... Da’ maioneza din salata de boeuf, şi din salata de vinete… o fi cu E-uri sau cu colesterol neaoş?... dacă pun de-o salmoneloză? De parcă ar mai avea vreo importanţă. Toţi suntem datori cu o moarte. Mai bine nu. Prefer să-mi plătesc căt mai târziu cu putinţă această datorie. De sarmale nici gând să mă ating, că grăsimile saturate te ne-no-rocesc. De parcă ălea nesaturate sunt mai bune când ai cincizeci de kile peste greutatea ideală…De fapt, nu atât ele, cât colesterelolul ăla rău şi blestemat. Vinul roş-rubiniu are un damf d’oţeteală, de aspru cu mărgele când îl torni şi presupun că ar fi dat bine după nişte sarmale grase, sau ,,sarmaliţ în foi de fliţ'', înghiţite după metoda ,,gogârţ-gogârţ’’. Uită! Trece-le la rubrica ,,pierderi’’… E riscant să mai aplici principiul: ,,decât să-mi pară rău, mai bine să-mi fie rău''. Te mai şi îngraşi dacă mai mănânci şi pâine… Am auzit că se poartă greutatea normală cu cea a frigiderului tău. Tortul? Bleah…Se transformă în torturi, numai dacă nu ai glucometrul cu tine ca să vezi cam pe unde stai... şi dacă vezi bine… atunci cu derogare specială, doar o felie mică!
Home, sweet home… Cine o fi muşcat din casa ca să vadă dacă e dulce? La fel ca şi chestia: de unde ştii dacă te îmbraci cu gust? Dacă te îmbraci cu gust, numai o molie poate pentru ca să ştie… Păi nu? Am luat tura a treia de hapuri şi mă prăbuşesc.
Azi am avut limbrici… daaa… m-a mâncat ,,acolo'', ca să ies din casă.
De somn… mai vedem… cred ca am primit o normă de dat găuri în tavan. Cu ochii.
Sal’tări de la Baboo!
După o idee primita pe net.
