Cum sa scapi de amenzile politiei rutiere

O metoda cum sa scapati, fara sa incalcati legea, de amenzile date de Politia rutiera, Politia de ordine publica, Jandarmeria sau orice alta institutie a statului abilitata sa aplice sanctiuni contraventionale,celebrele amenzi.
De exemplu, un sofer este amendat de catre un agent de circulatie, mult prea zelos, ca a depasit linia continua. Amenda legala prevazuta de legea care reglementeaza circulatia pe drumurile publice este de 225 de lei, echivalentul a 4,5 puncte amenda si 6 puncte de penalizare. Dupa constarea contraventiei de catre agentul de circulatie, acesta are obligatia sa va intrebe daca aveti de facut observatii. Sfatul nostru este sa spuneti ce anume observatii aveti de facut, cea mai des folosita de foarte multa lume este urmatoarea "constatarea nu corespunde adevaruluime" care trebuie mentionata de politist.
Urmatorul pas legal care trebuie facut de politist este sa va intrebe daca doriti sau nu sa semnati procesul verbal si sa luati un exemplar. Putina lume stie ca ordonanta de urgenta a Guvernului 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, lasa multe portite pentru ca amenda sa nu mai fie achitata niciodata. Daca soferul depistat ca a incalcat Codul Rutier refuza sa semneze procesul verbal, agentul este obligat sa aduca un martor, cu care, atentie, se va putea face doar dovada refuzului de catre conducatorul auto de a semna procesul verbal si a primi un exemplar, nu de atestare a savarsirii contraventiei. In fata acestei situatii, procesul verbal va fi trimis la domiciliul soferului, unde trebuie sa ajunga in maxim de 30 de zile. Articolul 27 din OUG 2/2001, prevede ca una din cele doua posibilitati de comunicare a procesului verbal va fi prin posta, cu confirmare de primire. Acest lucru presupune ca destinatarul / soferul sau pietonul trebuie sa semneze de primire a procesului verbal. Daca nu este acasa sau daca locuieste la alta adresa decat cea din buletin o perioada de zece zile sau pur si simplu nu merge la Posta sa ridice procesul verbal si sa semneze, documentul va fi trimis inapoi la Politie. Posta pastreaza corespondenta vreme de 10 zile. In acest caz Politia Rutiera fie retrimite documentul prin Posta fie aplica cea de-a doua varianta de comunicare prevazuta de acelasi articol 27, "prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces verbal semnat de cel putin un martor".
Portita legala de scapare care se afla in Ordonanta 2/2001, este prevazuta de art. 14. Acest articol stabileste ca "executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii" (adica data cand a fost scris /intocmit de politist). Cu alte cuvinte, daca Politia nu poate face dovada ca v-a comunicat procesul verbal in termen de 30 de zile, sub semnatura dvs., amenda de 225 de lei nu mai poate fi executata de catre Directia Finantelor Publice.
Alte sfaturi pentru a evita amenda pentru camerele radar:
- Pentru radarele fixe puteti alege un nume dintr-un necrolog, din orice ziar, al unei persoane care a decedat dupa data depistarii si comunicati Politiei, ca si asa nu au cum sa constatate ca nu e asa. Acest nume il puteti trece pe invitatia pe care o primiti de la Politia Rutiera de a comunica numele persoanei care a condus autoturismul depistat ca a circulat peste limita legala. De mentionat ca fotografiile facute de camerele radar surprind autoturismul doar din spate, deci identificarea soferului dupa fata nu poate fi efectuata. In acest caz, Politia Rutiera NU poate aplica sanctiunea si NU poate face dovada ca persoana decedata trecuta de dvs. in invitatie a condus sau nu autoturismul.
- Trimiteti instiintarea cu plata la destinatar, adica sa plateasca Politia cand primeste scrisoarea cu datele persoanei careia i-ati incredintat masina. In acest caz Politia nu va achita taxele si plicul se intoarce la dvs. Asa aveti dovada ca ati comunicat, dar pe banii Politiei, care nu vrea sa platesca si scapati!
Mai sunt cateva pentru radar:
1. Ii ceri ordinul de serviciu prin care are misiunea sa efectueze radar in locul cu pricina. Motivul e eliminarea suspiciunii de iesire la spaga. (Nu-l are sau n-o sa-l dea. Trebuie trecut asta in procesul verbal.)
2. Ceri avizul de control recent al aparatului radar la o institutie abilitata, prin care sa se specifice ca aparatura e conform cu normele tehnice. (Nu-l are, de obicei. Se trece si asta in procesul verbal)
3. Nu semnezi si ceri sa ti-l trimita acasa. (De obicei nu-l trimite, pentru ca politistul trebuie sa se deranjeze la posta si sa puna timbre din banii lui.) In cazul in care, totusi, il trimite, se continua cu varianta de lipsa de la domiciliu. Informatii foarte utile! Ati scapat de amenzi.
- Si inca una, ca sa nu va ridice masina cand o parcati aiurea: virati rotile la maxim; in felul asta nu vor avea cum sa fixeze "prinzatoarele" pentru a o ridica pe platforma.
 
Material primit pe email

Cine E inginerii?

O sa ma corectati spunând ca se spune ca ,,sunt'', pentru ca E mai mulţi de 50? ,,M-am râs un pic'' si eu, ca tot zic astia cu studii lingvistice că un inginer se aseamana cu un câine: are privire inteligentă, dar nu se poate exprima. Asta ca sa fie maliţioşi. Sa fie!
Interesanta scrierea de mai jos şi nu stiu de la cine am primit-o si eu pe net. După o ică ,,gugăleală'', am aflat ca provine de pe un blog defunct al unor ingineri de la Cluj, intitulat naspa rau.com. Dumnezeu sa-l ierte ( blogul sa fie iertat, desigur) si pot spune ca imi pare nespus de rau ca nu am dat de el in viaţă. Am dat de text  incercind sa fac o leaca de curatenie prin hard, pentru ca nu mai am loc. Cred l-am primit de la un coleg care ma considera ca cei de mai jos. Interesant e că tot in urma  ,,gugalelii”, am mai gasit si alte postari (cea mai veche din 2008) in care niste ,,postaci'' cu ifose se intrebau de ce erau nevoie de asa de multi ingineri inainte de 1989. Pentru indiferent de ce a spus Petre Roman imediat după 1990 ca industria rom'nească era de caca, pe atunci exista ceva industrie autohtonă. Aşa cum era, dar era. Acum ce este? Nimic, doar piata de desfacere pentru alţii. Intre timp o blondă bombă mai celebruţă, (acum ascunsa de se intreaba toata lumea pe unde mai este) s-a dedat la auto-extragerea unei ,,ornitorice'', a unui porumbel, numind-o pe mai jos pomenita persoana publica  Di Pipi. Ce sa zic... răutăţi muiereşti, la nivel inalt si public,nu? Că nu putea să o confunde cu PREŞEDINTELE Norvegiei, ca n-avea coeficient de mutră
Menţionez ca nu am niciun merit in textul de mai jos, doar citeva spatii si diacritice, poate rearanjate ... Iata textul:


A trecut ceva vreme de când un tip care-şi extrage inspiraţia şi verva din plicul cu praf alb, răspunzând totodată la numele de "Gheorghe. Andrei Gheorghe", declara că inginerii nu pot fi consideraţi intelectuali. Suficientă vreme pentru a mă calma. Din păcate, un recent articol de presă (când am să găsesc referinţa am să o trec în această paranteză) separă iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeţi tâind o brazdă într-o groapă de bălegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puţin, că PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forţe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanişti avocaţii). Mă rog, afirmaţia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsă. Ce m-a enervat însă este că în articol au fost grupate câteva păreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legătură cu profesia de inginer, care încercau să explice această polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaţă (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisă de balena societăţii civile româneşti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiţie concisă, emisă, probabil, între două cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauşescu. Sau cam aşa ceva.
Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-işti, pentru că de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauşescu. În mod normal, aici ar trebui să bag o tiradă asupra utilităţii inginerului în societate, să-i sugerez doamnei Pipi-pipi să renunţe la computerul pe care îşi scrie emanaţiile (nu sunt sigur că foloseşte aşa ceva, totuşi), sau să-i sugerez că ar fi cu vreo două sute de kilograme mai slabă dacă ar merge pe jos în loc să folosească maşini sau alte mijloace de transport, sau că în lipsa inginerilor ea ar trebui să stea afară în frig, neîncăpând pe gura peşterii... Dar nu vreau să spun aceste lucruri, pentru că sunt prea simţit. În schimb, voi încerca să explic hoardei umaniste ce creatură este inginerul.
Să începem cu începutul...

Şcoala generală şi liceul
Foarte rar inginerul străluceşte la învăţătură, nu pentru că nu ar avea materie cenuşie deasupra gâtului, ci pentru că nu suportă să înveţe pe de rost texte şi comentarii la limba română, sau nume şi ani la istorie. Asta nu înseamnă că urăşte materiile respective - poate citi cu plăcere o carte, doar că îl enervează noţiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru că inginerul nu e tâmpit. Totuşi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ştiinţa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesită matematică, aşa că nu are de ales şi o va învăţa. Deşi nu va avea mediile cele mai mari din clasă, viitorul inginer va avea satisfacţia că el este posesorul unor cunoştinţe şi abilităţi pe care colegii lui le văd inaccesibile, şi în acelaşi timp poate să-şi spună liniştit că nu ar fi o mare problemă pentru el să exceleze la celelalte materii, doar că nu vrea. El e cool.

Facultatea
Inginerul nu se stresează foarte mult în facultate... deşi are de mers la laboratoare şi are de făcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul şi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va găsi întotdeauna timp pentru distracţie, socializare, sau pur şi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenţii celorlalte facultăţi sunt lipsiţi de griji ca pasărea cerului, sau copleşiţi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenţesc al animalului de pradă: 90% din timp doarme şi se joacă, dar în restul de 10% reuşeşte să mobilizeze o impresionantă energie în scopul finalizării unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu contează pentru el, cu suficientă cafea sau Coca Cola la dispoziţie. După ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantităţi impresionante de etanol şi programul lejer este adoptat din nou.

Locul de muncă
Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dacă îi place ceea ce face sau dacă este al dracului de bine plătit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacă era s-ar fi făcut economist sau avocat), dar nu-i place nici să facă implozie intestinală. El va încerca, dar nu va reuşi decât rar, să menţină ritmul de viaţă din facultate, 90% frecat de mentă, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasă. În general este un tip orientat, care dacă vede că meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezită să se reprofileze. "Lipsa lui de cultură", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de şoarece de laborator" nu-l încurcă: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.
Cultura
Cultura nu este o componentă vitală a unui inginer, dar nu este obligatoriu să lipsească. Un inginer va citi o carte, va asculta muzică şi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plăcere, fără să se gândescă la faptul că prin asta el îşi face upgrade la nivelul de cultură. Dacă preferă o carte care descrie o metodă ingenioasă de a lichida pe cineva, urmată de o metodă şi mai ingenioasă pentru aflarea vinovatului, în locul unei cărţi care descrie lamentările şi psihozele unui boşorog sau ale unei femei la menopauză, asta e pentru simplul motiv că inginerul nu are chef să vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lăuda altora cu cât de cult este el. Dacă preferă să vadă cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichidează câte 50 de dobitoci per film în loc să vadă "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru că filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Şi un inginer nu citeşte niciodată poezie, decât dacă vrea să impresioneze o femeie, ceea ce până la urmă este un lucru lăudabil şi îl iertăm.
Etica
Adevăratul punct slab al inginerului este etica, şi probabil că acolo bate şi madam Pipi-Pipi când vorbeşte de tehnicienii lui Ceauşescu. Inginerii în general se ocupă să construiască dispozitive, fără să-şi facă prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natură financiară. Inginerii fac bombe nucleare şi rachete ghidate nu neaparat pentru că sunt plătiţi pentru asta (dar nu strică) şi nici pentru că le-ar place foarte mult să ucidă oameni (nu mai mult ca altor bărbaţi, cel puţin), ci pentru că sunt dispozitive complexe, de înaltă precizie, şi e o plăcere să arate că pot face aşa ceva. E cool!
Acasă
Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalţi oameni în viaţa de zi cu zi... cu excepţia faptului că el este în stare să schimbe un bec ars, să monteze o priză sau un întrerupător, sau un cablu TV, şi nu trebuie să ducă calculatorul la reparat dacă are un virus sau dacă vrea să-şi instaleze un modem. Inginerul nu ştie ce e aia Tech Support.
Rezultate
Care este totuşi diferenţa dintre ingineri şi umanişti? Exceptând pregătirea de specialitate... Diferenţa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecţionarea şi întreţinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcţii, programe software... Umanistul are ca scop educarea şi perfecţionarea oamenilor şi a societăţii (asta pentru că eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru că ei singuri probabil că-şi închipuie că trebuie doar să existe pentru a lumina lumea cu prezenţa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progresează de la un an la altul, şi este clar că ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastră). Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!

Lumea nostra: o poveste despre capitaliam

Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic mai adevărat și..... mai capitalist!
Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimosilor (în acest caz populației native din Alaska ).
La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eskimoșilor ?
-Foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un frigider! .....inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam problema! ...Genial! ..
Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri!
-Mda, spuse managerul! Asta este o problemă!
-Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă și mai spinoasă:
-Dragii mei! sunteți copii? ...generatoarele merg pe combustibil! de unde dracu benzinării?
-Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate!
-Da, putem face asta, spuse managerul!
Un finanțist prezent la sedință îi întreabă pe ceilalți:
-Dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum dracu vindeți voi frigidere, generatoare, benzină? Se lasă linistea!
Din penumbra scaunului managerului apare..... un bătrân îmbrăcat impecabil, finanțist de meserie (cum altfel),... persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aprope niciunul nu o cunoștea! Le spune tuturor pe un ton blând:
Ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! ...Ideea cu frigiderele este genială! ...Mai rămâne o miică problemă!... Banii!..... Dar avem mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?
S-a lăsat liniștea.......apoi managerul, pe un ton prietenos le spunce cleor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat!
-La treabă..!
După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming!
După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de combustibil pentru generator!
După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!
După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevarul sau era o iluzie?
Să tragem linie:
- corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite,
- firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de hypermarketuri),
- benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe carduri de credit),
- băncile au caștigat cel mai mult având și terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică).
Și eskimoșii? Fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor! Concluzia:
• Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți (finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale băncilor).
• Nu vă cumpărați produse inutile (și eu am în casă nenumărate cuțite electrice, feliatoare, mixere, mașini facut tăiței, etc!). Nu fiți eskimoși!
• Învăţaţi din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le doriți, gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele!
• Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau după ședința de amețeală a vreunui reponsabil de vânzări!
• Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri!
• Trăiți sănătos și curat!

Gogu Ion, (un eskimos în mică măsură)
Succes tuturor!

SURSA: Material primit pe e-mail de la Ionuţ