Robinetul de trecere

Această armătură se intercalează pe conductele de alimentare ale obiectelor sanitare cu scopul de a putea întrerupe alimentarea cu apă a obiectului sanitar în cazul apariţiei unui defect. La montare, la fel ca si la robinetul simplu, este important de a se respecta ca sensul de curgere a apei sa fie acelasi cu cel indicat pe corpul robinetului. Altfel robinetul nu se va deschide. Vezi constructiavanei si a robinetului simplu. La robinetul cu sfera, este idiferent sensul apei prin robinet, dar la montarea lui paralela cu un zid trebuie sa fie montat in asa fel incit pirghia de manevrare sa poata fi actinata. Defectul in instalatiile sanitare poate fi la îmbinari, la robinetele de serviciu sau la bateriile de amestec. Este proiectat să functioneze la mai puţine acţionări (închidere-deschidere) decât un robinet de serviciu. Deci dacă apare un defect pe robineţii de serviciu, e recomandat să fie reparat defectul cât mai repede, să nu fie folosit robinetul de trecere în locul celui de serviciu, spre a nu fi obligaţi să renunţăm la această modalitate comodă de a opri apa în caz de defecţiune. Acestea sunt prevazute cu filet interior la intrare, iar la ieşire pot avea filet interior cât şi exterior. De obicei se monteaza sub obiectul sanitar, iar la WC se montează sus lângă rezervorul de spălare. De obicei acesta este un robinet colţar, ale cărui axe ale orificiilor (de intrare şi ieşire) sunt la 90 de grade.

In fotografia alaturata avem un robinet de trecere cu sfera de 1/2". In principiu, acesta este alcatuit dintr-o sfera 5 care se poate roti actionata de axul 1, intr-un unghi de 90 de grade intr-o alta sfera 6, de obicei din teflon. Intre aceste doua sfere, prelucrarea este foarte precisa, si nu poate trece apa. Prin actionarea axului 1, se mareste orificiul 7 care, deschis la maxim, are diametrul nominal robinetului, DN 15 mm. In corpul 2 este prinsa sfera 6 si este taiat filetul de G 1/2", prin care se asambleaza armatura pe teava. Tot in corpul 2, se insurubeaza piulita 4 care prin stringerea garniturii care se afla sub ea, realizeaza etansarea pe axul 1. Manevrarea robinetului se face printr-o pirghie(care nu e aratata aici) si care se monteaza in capatul axului 1 printr-un surub.

Sifoanele

Dacă obiectele sanitare ar fi legate direct la conductele de canalizare, în încăperile în care sunt amplasate căzile chiuvetele şi spălătoarele s-ar umple de mirosul neplăcut şi gazele care sunt în conductele de canalizare. Pentru eliminarea acestor neajunsuri, obiectele sanitare se leagă la reţeaua de canalizare prin intermediul sifoanelor. Acestea, prin construcţia lor interpun un dop de apă intre reţeaua de canalizare şi obiectul sanitar, iar scurgerea se face prin sifonare. În imaginea de mai a sus avem un sifon pentru lavoar unde 1 este corpul sifonului, 2 este capacul demontabil, 3 este piuluţa olandeză, iar 4 este garda hidraulică (dopul de apă). În figura b avem un sifon pentru spălător care este cofecţionat din ţeava de plumb iar în figura c avem un sifon confecţionat din fontă. Aici 1 este corpul sifonului, 2 este dopul demontabil iar 3 este garda hidraulică. În figura d avem un sifon de pardoseală iar în e, sifonul din vasul WC, în care semnificaţile cifrelor sunt ca cele de mai sus. Mai nou, în comerţ se găsesc asemenea sifoane care seamănă cu cele din figurile b şi c dar care sunt confecţionate din tuburi de plastic gofrate şi care sunt prevăzute la ambele capete cu cîte o piuliţă olandeză.

Closetul sau WC-ul

WC-ul este un obiect sanitar care trebuie alimentat cu apă pentru spălare, iar pentru evacuarea apei are nevoie şi de o canalizare. Are o capacitate de spălare de 6-8 litri. În imaginea de mai jos am arătat părţile componente ale unei astfel de instalaţii. Instalaţia este prevazută cu un robinet de trecere 1, care poate opri apa în instalaţie în cazul unei defecţiuni. Apa pătrunde în rezervor prin robinetul flotor 2 şi când nivelul apei este suficient de mare plutittorul 4 închide robinetul flotor lăsând vasul de spălare plin. Golirea rezervorului pentru spălarea vasului WC se face când se trage lanţul, iar clopotul este ridicat de pârghie care are punctul de aplicare în ştiftul 5. Apa pătrunde prin conducta 6, spală casul WC şi apoi e evacuată prin sifonul 8. O dată cu coborârea nivelului de apă 10 (din figura de mai jos) în vasul de spălare, rezervor, deşi nu s-a golit complet, prin coborarea plutitorului se deschide robinetul flotor şi se începe umplerea rezervorului cu apă de spălare. În figura de mai jos este prezentat cum este aşezat clopotul în rezervor. Acest clopot este de fapt un sifon care permite inmagazinarea apei până la partea interioară, cea mai de sus. La acţionarea lanţului 4 prin ridicarea clopotului 1 şi o dată cu el şi a garniturii de clopot 2 se eliberează pentru apă calea notată în figură cu A şi aratată cu culoarea verde, printre garnitura de clopot şi ventilul 5. În acest fel, o anumită cantitate de apă apuca sa se scurgă prin ventilul 11 şi prin teava de scurgere 7, care este îmbinată cu ventilul prin piuliţa olandeză 8, deci sifonul nostru este amorsat. Ventilul 11 este asamblat de rezervorul de spălare prin garnitura de ventil 6 şi cu piuliţa de stângere 9. În continuare, lăsând clopotul în jos prin eliberarea lanţului, traseul A este întrerupt şi se stabileşte traseul B (arătat cu roşu) de scurgere al apei, pentru că apa ajunsă în conducta 7 se comportă ca un piston acţionat de gravitaţie şi produce depresiunea necesară transvazării apei peste cel mai înalt nivel interior al sifonului nostru, adica apare sifonarea.

Citeste tot articolul

Sifonarea

Sifonarea este în principiu trecerea unui lichid, sub acţiunea gravitaţională şi urmând principiul vaselor comunicante, dintr-un vas în alt vas aflat mai jos decât primul cu ajutorul unui sifon. În acest caz sifonul are forma unui U întors care, dacă e amorsat (cu lichid in el) face să treacă lichidul dintr-un vas în altul.

Cititi mai departe

Robinetul cu ventil sau/si vana

În figura de mai jos este reprezentat un robinet cu ventil, dacă diametrul nominal e mai mic sau vana, când diametrul nominal depăşeşte valoarea de 50 mm. Acesta este folosit în conducerea unui fluid care poate fi apă, abur, păcura, etc, cu debite mai mari şi presiuni de asemenea mari. Aici vom arăta unele părţi componente ale lui. Principalele caracteristici de indentificare sunt Dn, diametrul nominal şi Pn, presiune nominală. Diametrul nominal se poate afla prin masurarea flanşei 1 care face parte comună cu corpul robinetului. Acesta are rolul de a asigura transferul fluidului după traseul indicat în desen de săgeţi. Presiunea nominala, diametrul nominal precum şi sensul de parcurgere al fluidului sunt inscripţionate pe partea frontală a vanei. Este important de a se monta vana în sensul corect de parcurgere al fluidului şi în poziţia orizontală altfel, datorită presiunii fluidului vana nu se va putea deschide. Desenul alăturat reprezintă vana închisă iar deschiderea ei se face prin rotirea spre stânga (în sensul invers acelor de ceasornic) a roţii de manevră 7 care acţionează axul filetat 3 . Acesta are un filet pătrat pe dreapta, se deplaseză prin ghidajul 4 şi are la capăt un ventil 2 care deschide calea fluidului reprezentată prin săgeţi. Asamblarea ghidajului cu corpul vanei se face prin şuruburile cu piuliţe 5 şi 6. Între ghidaj şi corp există o garnitură de obicei confecţionată din clingherit, material care rezistă la temperaturi şi presiuni mari. Ventilul care se face dintr-un material mai moale (alamă de obicei) ca fonta, din care este turnată vana, are o formă tronconică adecvată cu forma din corpul vanei denumită generic, scaun.

Legea lui Arhimede

Un corp cufundat într-un lichid, este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea lichidului dezlocuit de acel corp.

Robinetul flotor

Acesta este folosit la rezervoarele de WC care sunt montate, sus pe perete sau altfel spus vasul spălare WC. Închiderea şi deschiderea lui este comandată de un plutitor 5, aşa cum se vede din figura de mai jos. Plutitorul poate fi din polistiren expandat sau dintr-un balon de plastic, din PVC. Acesta este impins de forta lui Arhimede, iar daca porii polistirenului se umplu de apa, aceasta forta scade si la fel se intimpla daca plutitorul este spart si intra in el apa. Scazint aceasta forta, e posibil ca robinetul flotor sa nu inchida. Acesta robinet este alcătuit din corpul propriu-zis al robinetului în care este fixat racordul 1 al robinetului. În interiorul corpului este montat pistonul 3, care are la capăt garnitura de cauciuc, 2. Acest piston are posibilitatea de a se mişca înspre racord, acţionat de plutitor prin intermediul tijei 6 şi în sens invers datorită presiunii apei din reţea. Când nivelul apei din rezervor scade, tija nu mai apasă pe piston, iar presiunea apei care e exercitată prin orificiul racordului în capătul pistonului devine mai mare ca forţa tijei şi pistonul e îndepărtat. Căpăcelul 4 nu dă voie ca pistonul să iasă din corpul robinetului, iar ştiftul 7 împiedică tija sa iasă din corpul robinetului. Pierderile de apă se datorează în primul rind deteriorarii plutitorului de plastic sau de polistiren expandat care s-au umplut cu apă (forţa, conform legii lui Arhimede, a scăzut) sau s-a desprins din tijă. Sau tija este ruptă, dacă este confecţionată din oţel, datorită ruginirii accentuate. Apoi datorită îmbătrânirii cauciucului sau deteriorării garniturii apa mai pătrunde în vasul de spălare chiar dacă pistonul este apăsat pe racordul 1. Înlocuirea garniturii se face prin demontarea ştiftului 7, deşurubarea capacului 4 şi scoaterea pistonului 3. Fixarea robinetului flotor se face cu ajutorul unei piulite aflata pe racordul 1 cu ajutorul careia , prin insurubare, se fixeaza pe marginea vasului WC.