Istoria este cea dintai carte a unei naţii-spunea Nicolae Bălcescu, iar Napoleon spunea ca ea este o versiune a evenimentelor trecute asupra carora oamenii s-au pus de acord. Nu am inteles de Octavian Paller a spus ca istoria ar fi o poveste despre frica.
Oamenii o
bişnuiţi reţin din istorie ceea ce se potriveste sufletului şi fiinţei lor.
Drumul îngust, în pantă, trece prin aceeasi poartă de stejar scrijelit de vremuri şi ferecat cu ghinturi de oţel. Intrarea in Biserica fortificată din Cisnadioara era mai uşor de apărat în caz de atac. Pietre mari şi rotunde care folosite la apararea cetăţii, odinioară erau depozitate în două grămezi. Din acestea dacă au mai rămas una sau două bucăţi. Regulile impuneau ca acestea să fie aduse de bărbaţii îndragostiţi: o piatră mare dovedea iubitei o dragoste mare, iar comunităţii şi familiei arăta ca se putea bizui pe ei.
În absida bisericii din Michelsberg, dealul Sfântului Mihail, eroii căzuţi în bătălia de la Sibiu din septembrie 1916, aflaţi la vârsta la care poate ar fi putut ridica pietre în cetate, au doar pietre funerare ca un semn de 
recunoştinţă al patriei habsburgice. Dar nu ştiu unde sunt rămăşiţele lumeşti.
O porţiune de tencuiala originală, rămasă încă de la anul atestării 1233 , mă trimite cu gândul la ruina cetăţii Devei. Aici, Horea a adresat nobilimii maghiare celebrul ultimatum unde se spunea că „… nobili să nu mai fie, ci fiecare dacă va putea găsi o slujbă să trăiască din aceea …şi ei să plătească dare ca poporul de rând.’’
Sunt idei revoluţionare de neacceptat atunci, exprimate în noiembrie 1784, cu aproape cinci ani înainte de Revoluţia Franceză. Mi se pare că acestea ar fi putut să fie inspiraţia pentru unele idei şi unele cuvinte celebrele ale Republicii Franceze: ,,Liberte’’ şi ,,egalite’’.
Peste veacuri, aici se organizeaza tabere pentru copii unde se invaţă printre altele
, olaritul. 
Acustica deosebita a bazilicii e folosită pentru concerte, piese de teatru din timpul Festivalului International de Teatru de la Sibiu: noua reţea de alimentare cu energie electrică, permite aceasta. E permis si celebrul gratar la iarba verde cu care românul s-a facut frate, nu numai cu codrul. Îţi este permis ca in schimbul a 5 lei, cît costă sa urci dealul inalt de 70 de metri, ca daca nu ai idee ce vezi, sa nu existe nicio minimă informatie despre veea ce vezi. Probabil ca responsabilii cu acest sector au facut armata la partizani: nu scoţi nimic de la ei. Sau poate ca intr-adevar, nu ai ce sa scoţi de la ei?
