Drumul din dreapta, de macadam cu portiuni de piatra cubica, cu asfalt crăpat pe alte alocuri, merge pe cursul vechi al Lotrului, pe unde odată pufăia o mocăniţă care cobora buştenii în gaterele Brezoiului, iar alteori urca proletariatul la chermeza sărbătorească de la iarba verde. Erau vagoane de calatori pline-pline; vagoane platforma pline-pline; gratare cu horn; carne de mici in oale mari; felurite pastramuri; cârnaţi proaspeţi şi afumaţi; bere în sticle verzi si lunguieţe; vin înfundat şi vin desfundat; suc roz în sticle cu dop de porţelan, putini de lemn cu murături; fanfară sau lăutari ,,urechişti''; ,,Sandu Ţiganu'' cu căruciorul cu feluri de îngheţată; ,,Leana Ţiganca'' cu alviţă, seminţe de dovleac, acadele, floricele incleiate dulce-cyclam într-un bulgăre; să ,,mânci miel din cur (adică stând) pă iarbă verde'' cum ar fi zis Ţaţa Uţa. Acest drum ajunge mai intâi la baraj si apoi la fosta colonie muncitoreasca Puru, de acum abandonata staţiune Vidra şi mai departe până la Obârşa Lotrului. Într-o caravana cu masini de teren româneşti, am ajuns şi eu la Obârşa Lotrului în calitate de ţângău tolerat si luat sub protectia naşei şi a Mihaelei. Aici, in plina asuprire comunista de după retragerea rusă, am aflat ca societatea de consum capitalista îşi facea jocul perfid momind montagniarzii români cu celebrul NESS, facut cu apa incalzita la focul de tabara de către şoferul ,,Matrozu'' pentru o adepta a rucsacului. Tot aici, o palma primita de la naşu a pus in rânduiala cuvenită gândurilor mele de explorare a inalţimilor împrejurătoare, în mână cu o cârâitoare, urmat de haita de dulăi ciobănesti a stânei din apropiere şi ajuns din urma cu o suflarea gâfâindă-de naşa si de Mihaela. Era mâna care mi-a tulburat părul, dar mai ales gândurile de explorator, liniştindu-le.
Sursa foto: Google Earth
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu