luni, 29 august 2011

Oaza de normalitate

Un maestru al cuvântului, al luminilor si umbrelor, a fost întrebat: ,,Este cu putinta ca omul care cunoaşte lucrurile, să poata trai perfect?’’ Şi răspunsul a venit prompt: ,,Nu… pentru că intervin maracinii’’ Îmi pare o concisă metamorfoză a răului sub toate formele sale şi care vine din toate părţile: maracinii.
,,La noi, in august e fierbinte vara’’ spunea poetul, dar fiebinţeala lor parca se aduna mai tare in doua zile care ne-au marcat viaţa şi istoria. Una din zile ar fi ,,23 August-Liberatate ne-a adus’’, cum ne-au invatat la scoala, dar au ascuns alte aspecte ce pun actiunea de atunci intr-o lumina controversata. Cealalta zi ar fi cea de 30 când, în urma Diktat-ului din 1940, maracinii au declansat atrocitati si fapte abominabile. Fac parte din generatia care a invatat la scoala poezia ,,Lidice’’, despre celebrul satuc ceh care a fost distrus din temelii si populatia ucisă ca masura de represalii pentru moartea unui maracine al zilei. Dar despre Ip, Treznea, Moisei şi celelalte locuri obidite de mărăcini-nu ne-au învaţat. Am intipărit in minte un chip de femeie supravietuitoare, care, cu lacrimi innodate in barbie a scos din bluza cernita o cruce pe care si-a scris: ,,Nu uita!’’ Oaza de normalitate la români, de care s-a vorbit adesea, cred că ar trebui inceputa cu: ,,Iartă, dar nu uita, pentru ca sa nu se mai intâmple’’.
Cei care au luptat pentru cei care nu au putut ca sa se apere singuri, cei care au luptat pentru obidiţii neamului fara ca nimeni sa-i stie, sunt eroi ai neamului adunaţi în cea mai cuprinzatoare carte a neamului: glia străbună. Oaza de normalitate a românilor ar trebui sa fie finalizată cu asezarea intr-un loc al neamului a tuturor acestor eroi-ştiuţi sau neştiuţi, care acum miros florile de la rădăcină. Să fie un loc in care cei care vor să ştie--să-i poată afla buni sau rai-aşa cum au fost, fără mărăcini.
E dureros când mulţi mor pentru ţară. Şi mai dureros este când putini traiesc pentru ţară.

P.S. Zilele trecute, în 24 octombrie 2011, s-a stins din viaţă la Munchen, în vârsta de 88 de ani Maestru Liviu Ciulei. El a fost acel ,,maestru al cuvântului, luminilor şi umbrelor'' la care faceam referinţă în începutul acestui articol. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.