Asamblarea nedemontabila a doua piese cu un aliaj a carui temperatura este sub 400 0C, este considerata lipire, iar daca se foloseste o temperatura mai mare de 400 0C asamblarea este numita brazare. Lipirea sau cositorirea se face cu ajutorul unui aliaj de lipit care in principal este alcatuit din doua componente: staniul (Sn) sau cositorul si plumbul (Pb). In functie de puritatea plumbului, in aliaj mai pot fi zinc sau cupru. In functie de proportie Sn/Pb, temperatura de topire a aliajului este mai apropiata de temperatura de topire a metalelor componente-da o lipitura tare, sau mult scazuta- si atunci avem o lipitura moale.In principiu, un aliaj va avea o temperatura de topire mai coborita decit temperatura de topire a elementelor din care este constituit aliajul. Astfel, staniul are punctul de topire la 2320 C, plumbul are punctul de topire la 327 0C, iar un aliaj format din 65-70 părţi(p) staniu si 35-40 părţi8p) plumb are punctul de topire la 190 0C. Aceasta proportie este cel mai des folosita in cositorire, si aliajul de lipit era livrat in bare. Pentru recunoasterea proportiei aliajului erau poansonate literele ,,Lp’’ alaturi de cifre care indicau cantitaea de cositor (staniu, Sn) din compozitia aliajului. Bara cu proportia mai sus amintita era poansonata : Lp 60. Cantitatea de cositor din aliaj se poate verifica prin indoire: cristalele de pe
exterior care se alungesc si cele de p interior care se comprima, scot un sunet deosebit ca si cum s-ar rupe in zona in care e indoit. Cu cat cositorul e in cantitate mai mare, cu atât sunetul e mai puternic. Daca bara conţine mai mult plumb, aceasta e mai maleabila si acest sunet nu se aude. Aliajul care contine mai mult plumb, Lp20, este folosit la lipirea tevilor de plumb si a fitingurilor pe ţevile de plumb, in speţă olandezele cu coada.Cititi tot articolul AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu