Care ne mai sunt modelele?

     Deunăzi, pe internet, am primit un articol cu un interviu dat intr-o stampa de catre o somitate în care recunoştea tardiv, cu cinism şi cu mândrie apartenenţa la o anumită etnie. ,,Pentru o victorie aş fi trecut şi peste mama’’-era subliniat cu roşu şi eram întrebat dacă astea sunt modelele noastre.

Pe vremuri, unii porneau pe Coasta Boacii in memorabilele expediţii ale copilăriei, dar noi ajungeam uneori în spaţiul dintre Canalul Turbinei, ştrand şi  spatele Casei de Cultura. Acolo era o bază de reparaţii a mocăniţei şi a vagoanelor cu care cărau buştenii de la deal care avea ş-un fierar ţigan. Cu ochi albaştri, agăţat în spatele unei mustăţi enorme,  aveai senzaţia ca în apropierea lui trebuia sa fi fost un ventrilog atunci când vorbea. Un Hercule de abanos care, daca era intuneric trebuia sa râdă, ca să i se vadă dinţii şi să-l vezi. Vorba lui Jean Constantin: ăsta nu mânca icre negre, ca să nu-şi muşte degetele.
Sursa foto:
,,Fieraria lu' nea Gheorghe''  Cătălin Dumitrescu, Câmpulung, https://www.facebook.com/photo.php?fbid=441802195888786&set=t.100001770285254&type=3&permPage=1

Citeste tot articolol AICI